Grădiniţa Maria Ward aparţine mănăstirii romano – catolice CONGREGATIO JESU.

Congregaţia noastră este o congragaţie internaţională şi şi-a început activitatea în România în anul 1852 la cererea Episcopului Michel Angelo Conte de Parsi care cere surorilor din Institutul Sancta Maria din München să înfiinţeze şi în România şcoli pentru fete. În 1852 vin la Bucureşti primele călugăriţe de acolo, care luptând cu mari greutăţi, reuşesc în câţiva ani să clădească în Strada Pitar Moş Nr. 13, o clădire pentru şcoală şi comunitatea călugăriţelor cât şi o biserică.
Activitatea acestui Institut s-a bucurat de binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu şi de sprijinul moral şi material al multor binefăcători, printre care se numără şi doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga, care a donat institutului o bucată de vie la marginea Bucureştiului, dar şi al familiei Regale şi al miniştrilor interesaţi de ridicarea nivelului cultural şi educativ al poporului român.
Educaţia şcolară care se împletea cu grija deosebită a personalului didctic şi educativ, pentru formarea viitoarelor tinere, ca bune creştine, bune mame şi competente în cariera ce urmau să-şi aleagă, a făcut din Institutul Sancta Maria (Pitar-Moş) un focar de cultură, educaţie aleasă şi o familie, de care elevele după zeci de ani se simţeau legate sufleteşte între ele şi cu profesoarele lor.
Aşa au trecut din 1852 – 1948, 96 de ani de muncă rodnică, Institutul Sancta Maria având 5 şcoli mari, de la grădiniţă până la bacalaureat. Toată această operă măreaţă, de care s-au bucurat multe generaţii din fetele ţării noastre a fost distrusă într-o singură zi, pe data de 3 august 1948. Toate şcolile particulare sau confesionale au avut aceeaşi soartă în aceeaşi zi. Nu se poate descrie jaful care a urmat, fiecare din cei de la putere, grăbindu-se să-şi însuşească cât mai mult din bunurile agonisite, timp de aproape o sută de ani.
Până la sfârşitul lui ianuarie 1949 maicile de naţionalitate străină au părăsit ţara, iar cele românce au fost trimise în familiile lor. Au rămas mai bine de 25 de maici de naţionalitate străină, care, fie din cauza vârstei sau a sănătăţii, nu au putut suporta călătoria. Ele au fost aduse la Ferma Sfânta Agnes a Institutului Sancta Maria. Aici au putut, după multe greutăţi, să fie grupate maicile în vârstă străine şi un număr de maici mai tinere românce, care nu au voit să plece în familie sau în altă parte. Aceasta a fost opera Providenţei divine, care în acest grup a păstrat timp de mai bine de 40 de ani existenţa Institutului Sancta Maria din Bucureşti.
După revoluţie, în septembrie 1990 la îndemnul Arhiepiscopului Dr. Ioan Robu Institutul Sancta Maria şi-a reînceput activitatea apostolică, înfiinţând grădiniţe pe lângă parohiile din Bucureşti. Astfel a luat ființă Grădiniţa Sfânta Tereza la demisolul Bisericii Romano - Catolice Sfânta Tereza, din Șoseaua Olteniței nr. 5-7, sect. 4, București. Grădinița funcționa cu program normal, ajungând ca în 1995 să frecventeze un efectiv de 84 de copii, repartizați în 4 grupe combinate.
În anul 2002 grădinița a primit de la C.N.E.A.I.P. autorizația de încredere.
Datorită solicitărilor de înscriere din ce în ce mai multe, cât și a dorinței de a oferi copiilor un spațiu adecvat, s-a avut în vedere construirea unei clădiri noi. Acest spaţiu impropriu, a fost ca o perioadă de tranziţie deoarece am tot sperat că vom primi clădirile confiscate în 1948, dar această realitate încă nu s-a întâmplat. Cu mari eforturi, Maica Privincială Sr. Hildegard Acsany, a reuşit după lungi procese şi cu mari greutăţi să primească o parte din terenul de pe Calea Şerban Vodă care a aparținut Institutului Sfânta Maria.

Pe acest teren în anul 2002, s-a demarat un proiect pentru construcţia actualei grădiniţe care s-a finalizat în anul 2004.